Copilărie - puful păpădiei

Am început să percep lumea odată cu vocea mamei, care îmi citea povești la răscrucea dintre zi și noapte. Odată cu apariția stelelor pe bolta cerească începea călătoria miraculoasă în lumea fantastică, unde visele se împlinesc, păsările și gâzele vorbesc, iar frunzele și florile au suflet și destine. Apoi toate au prins viață în copilăria mea – povestea inimii – povestea cea mai frumoasă fără griji, fără nevoi, plină de peripeții, năzbâtii, aventuri, amintiri plăcute, care au rămas în suflet pentru totdeauna. Ajungi la o vârstă când copiii își iau zborul din casa părintească și iată atunci începe nostalgia copilăriei.